Friday, 21 May 2021
jó éjszakát-Bună seara noapte bună!
Monday, 17 May 2021
woman praying
https://theprayingwoman.com/
Acum circa 55.000 de ani, primii oameni moderni, sau Homo sapiens, sosiseră pe subcontinentul indian din Africa, unde evoluaseră anterior. Cele mai vechi rămășițe umane cunoscute din Asia de Sud datează de circa 30.000 de ani.După 6500 î.e.n., au apărut urme ale domesticirii animalelor, cultivării plantelor pentru hrană, construcției de structuri permanente și stocării surplusului agricol în Mehrgarh și în alte situri din ceea ce astăzi este Balochistan. Acestea s-au dezvoltat treptat în Civilizația Văii Indului, prima cultură urbană din Asia de Sud care a înflorit între 2500–1900 î.e.n. în vestul Indiei și în Pakistanul de astăzi. Centrată în jurul unor orașe ca Mohenjo-daro, Harappa, Dholavira, și Kalibangan, și bazându-se pe diferite forme de subzistență, civilizația s-a angajat puternic în practica meșteșugurilor și comerțului pe scară largă.
În perioada 2000–500 î.e.n., mai multe regiuni ale subcontinentului au făcut tranziția d ela culturi calcolitice la Epoca Fierului.Vedele, cele mai vechi scripturi asociate cu hinduismul, au fost compuse în această perioadă, iar istoricii care le-au analizat au concluzionat că a existat o cultură vedică în regiunea Punjab( și în Câmpia Gangetică superioară.Majoritatea istoricilor consideră și că această perioadă ar fi cuprins mai multe valuri de migrație indo-ariană în subcontinent dinspre nord-vest.În această perioadă a apărut sistemul castelor, care a creat o ierarhie de preoți, războinici, și țărani liberi, dar care excludea popoarele indigene etichetându-le ocupațiile drept „impure”.Pe Platoul Deccan, dovezile arheologice din această perioadă sugerează existența unei etape de organizare tribală.În sudul Indiei, o progresie spre viața sedentară este indicată de numărul mare de monumente megalitice datând din această perioadă, precum și de urmele de agricultură, bazine de irigație și tradiții meșteșugărești din zonă.
Spre sfârșitul perioadei vedice prin secolul al VI-lea î.e.n., micile state și uniuni de triburi din Câmpia Gangelui și din regiunile nord-vestice se consolidaseră în 16 mari oligarhii și monarhii cunoscute drept mahajanapadele Urbanizarea emergentă a dat naștere unor mișcări religioase non-vedice, dintre care două au devenit religii independente. Jainismul a ieșit în prim plan în timpul vieții exemplarului său, Mahavira.Budismul, bazat pe învățăturile lui Gautama Buddha, a atras adepți din toate clasele sociale cu excepția celei de mijloc; cronica vieții lui Buddha a jucat un rol central în începuturile istoriei scrise a Indiei. Într-o epocă de avuție urbană crescândă, ambele religii aveau ca ideal renunțarea la avere și ambele au stabilit îndelungate tradiții monastice. Pe plan politic, până la sfârșitul secolului al III-lea î.e.n., regatul Magadha anexase sau redusese alte state și s-a transformat în Imperiul Mauryan. Se credea odinioară că acest imperiu ar fi controlat mare parte a subcontinentului cu excepția sudului extrem, dar astăzi se crede că regiunile sale centrale erau despărțite între ele de întinse zone autonome. Regii Mauryeni sunt cunoscuți atât pentru construcția imperiului și managementul hotărât al vieții publice, cât și pentru renunțarea de către Ashoka la militarism și pentru susținerea izolată a dhammei budiste.
Literatura Sangam a limbii tamile dezvăluie că, între 200 î.e.n. și 200 e.n., sudul peninsulei era guvernat de Chera, Chola, și Pandya, dinastii care făceau comerț pe scară largă cu Imperiul Roman și cu Asia de Vest și de Sud-Est.În nordul Indiei, hinduismul afirma controlul patriarhal asupra familiei, ceea ce a dus la o subordonare din ce în ce mai mare a femeilor. Până în secolele al IV-lea și al V-lea, Imperiul Gupta formase un sistem complex de administrație și impozitare în larga Câmpie Gangetică; acest sistem a devenit un model pentru regatele indiene ulterioare.Sub Gupta, a început să se afirme un hinduism inovat, bazat pe devotament, și nu pe ritual. Această înnoire s-a reflectat într-o înflorire a sculpturii și arhitecturii, care a găsit sprijin financiar în rândul unei elite urbane. Literatura sanscrită clasică a înflorit și ea, și știința, astronomia, medicina, și matematica indiene au făcut importante progrese
De-a lungul timpului atat sociologia, psihologia precum si diferite scoli psihoterapeutice au cautat sa gaseasca, inteleaga si sa formuleze raspunsuri la intrebarile ce vin din nevoia de a cunoaste modul de functionare a relatiilor interumane: relatii de cuplu, relatii de familie, relatii grupale, relatii societale. In cele ce urmeaza voi incerca sa fac o scurta introducere in lumea relatiilor de cuplu din perspectiva psihanalizei care abordeaza relatia de cuplu ca ansamblu de legaturi intra- si inter-psihice din interactiunea carora se dezvolta cuplul si ulterior familia. Legaturile intra- si inter-psihice stau la baza functionarii cuplului, familiei si grupurilor.
O familie armonioasa cu o matrice familiala functionala si echilibrata se fundamenteaza pe o relatie de cuplu ale carei legaturi intre parteneri sunt ‘suficient de bune’ in sens winnicottian, astfel incat sa confere continuitate, stabilitate, siguranta si incredere reciproca.
Un grup armonios cu o matrice grupala functionala se fundamenteaza de asemenea pe relatiile de cuplu care se creeaza continuu in spatiul intergrupal (intre membrii grupului) si ale caror legaturi sunt suficient de bune pentru a asigura continuitate si fluenta in comunicarea atat la nivel verbal-cognitiv constient cat si la nivel afectiv pre-constient sau / si inconstient (intra-grupal).
Prin urmare iata cum, relatiile atat inter- si intra-familiale cat si cele inter- si intra-grupale se fundamenteaza pe legaturile relatiilor de cuplu existente in orice organism grupal: familie, grup, societate. Desprindem de aici notiunea de legatura ca fundament al functionarii relatiilor de cuplu din care ulterior, se dezvolta familia si grupul.
Cuplul (implicit familia si grupul) reprezinta un ansamblu de legaturi: legatura de alianta, legatura parentala, legaturile de filiatie, legaturile fraternale, legaturile genealogice, legaturile cu familiile de origine, legaturile de coabitare si legaturile grupului familial in raport cu exteriorul.
In 1959, W.R.Bion a dezvoltat o teorie a legaturii indreptandu-si atentia in special inspre relatia precoce a cuplului mama – copil si primele legaturi care se formeaza in cadrul acestei relatii. Astfel, prin legatura, Bion intelege relatia dintre subiect (copil) cu o functie (functia de hranire, ingrijire) mai degraba decat cu obiectul (obiect in sens psihologic desemneaza pesoana mamei sau a substitutului de mama) care il favorizeaza. Totodata acesta, face distinctia intre legatura intrapsihica (legaturile din lumea interna a persoanei respectiv: intre pulsiune si reprezentare, intre diferitele reprezentari, intre ratiune si afecte, intre subiect si propria-i capacitate de a gandi) si legatura interpersonala (adica, legaturile care se creeaza in relatie cu un celalalt diferit, in interactiunea dintre doua persoane in care fiecare in parte vine in relatie cu propria sa subiectivitate, lume interna).
E. Pichon-Rivière, in 1971, in Argentina, a dezvoltat la radul sau, o teorie a legaturii. El spunea: “Nu exista psihism in afara legaturii cu celalalt.” Pentru E. Pichon-Rivière, legatura este o “structura complexa care include subiectul, obiectul, si interactiunea lor reciproca, prin procese de comunicare si invatare, intr-un cadru intersubiectiv”, intr-o relatie dialectica care permite internalizarea structurii legaturii si care dobandeste astfel o dimensiune intrasubiectiva. Acesta formuleaza ipoteza conform careia, inca de la inceput, copilul se afla intr-o situatie triangulara; o terta parte se afla in cadrul diadei mama-copil si actioneaza din primul moment, cel putin in sufletul mamei. Astfel, individul se naste in interiorul unei retele de legaturi careia ii apartine. Facand trimitere la teoria Kleiniana (M. Klein 1927; ne referim la teoria obiect bun / obiect rau) el vorbeste de legatura buna (care isi are originea in experiente gratifiante) si de legatura rea (produs al experientelor frustrante).
S. Freud in 1921 in “Psihologia maselor si analiza Eului” subliniaza: “In viata psihica a individului, celalalt este considerat de cele mai multe ori un model, un obiect, un ajutor si un adresar si, prin urmare, psihologia individuala este simultan psihologie sociala, in sensul general dar intru-totul intemeiat al cuvantului”.
R. Kaës (1984), intr-un articol despre “Transmiterea psihica intergenerationala si intra-grupala”, distinge, referitor la legatura, pe de o parte starile legaturii si de cealalta parte structurile legaturii:
Starile legaturii corespund acelor legaturi imediate si “presupun o stare de nediferentiere primara necesara transmiterii directe a starilor emotionale inconstiente” prin ingrijiri, baie sonora si de limbaj, sprijinul si intretinerea (acordate sugarului, acordate prin sugar ansamblului grupului imediat).
Aceasta cautare a dependentei originare se manifesta mai tarziu in cadrul relatiilor de cuplu, a grupurilor si deci in grupul familial, ne spune R. Kaes, prin cautarea imperioasa a ambiantei. In timpul sedintelor de psihoterapie de cuplu, afectele, emotiile, senzorialul se resimt si dincolo de limbaj.
Structurile legaturii corespund unei diferentieri (unor relatii diferentiate) a membrilor, unii in raport cu ceilalti, asigurand distantarea necesara si permitand astfel separarea.
Catre acest lucru tindem sa ajungem in psihoterapia de cuplu din perspectiva psihanalizei de cuplu, pentru ca gandurile, emotiile sa devina din ce in ce mai usor de impartasit verbal.
A. Eiguer (1984), in lucrarea sa “Terapia psihanalitica a cuplului”, ne ofera cateva concluzii referitoare la teoria legaturii dupa Bion. Citez:
R. Losso in opera sa “Psichoanalisi della Famiglia” (2000), mai precis in capitolul 6 consacrat Psihanalizei de cuplu, ne ofera, printre altele, nouasprezece posibile motive pentru care indivizii formeaza cupluri:
Totodata e important de retinut ca un cuplu este o legatura cu imaginea-cuplu interiorizata (imaginea cuplului parental) a fiecaruia dintre parteneri, precum si importanta ca in viata infantila (in copilarie) fiecare sa fi putut experimenta “capacitatea de a fi singur in prezenta cuplului”. (cf. R.Roussillon, RFP T. LXVI, 2002).
In Romania abordarea psihoterapeutica din perspectiva psihanalizei de cuplu a debutat in anul 2009 sub egida A.P.S.Y.L.I.E.N. REC Association de la Psychanalyse des Liens – Recherche Enseignement Clinique, Franta in colaborare cu A.R.P.C.F. Asociatia Romana de Psihanaliza de Cuplu si Familie. Programul formativ este sustinut de catre psihanalist Rosa Jaitin Universite V, Paris si psihanalist Christian Joubert, Lyon si este organizat de Asociatia A.P.S.Y.L.I.E.N REC, Lyon si Asociatia A.R.P.C.F., Bucuresti.
https://ro.warbletoncouncil.org/terapia-de-pareja-reconstruir-vinculos-6633